Noiembrie este o luna promitatoare din punctul de vedere al concertelor, Cluj Napoca fiind asaltat de felurite concerte. Una dintre cea mai asteptata seara a fost cea de 16 noiembrie, seara in care Gambrinus Pub a gazduit trei trupe ce au reusit sa imbine familiaritatea, clasicul si noutatea. Frigul a cam muscat din noi toti, dar asta nu a oprit lumea sa vina la concert, asa ca, la ora 23, localul era – surpriza! – aproape plin. Nu ar fi fost o noutate, dar pentru prima data, am sesizat o deschidere neasteptata din partea celor prezenti.
Primii care au urcat pe scena au fost Quantum Drive. Ei bine, cei 5 tineri canta indie-rock alternativ de prin 2010, reusind sa iasa in evidenta datorita sunetului amplu, puternic influentat de shoegaze si psychedelic. Genuri mai putin comestibile de generatiile mai tinere, da, dar potrivit digerate si expuse. Ei zis ca sunt influentati de Tame Impala, The Horrors si Deerhunter, eu am sesizat si Chapterhouse, Ride si My Bloody Valentine, concertul lor fiind o experienta interesanta, o regasire proaspata a genurilor mai vechi, intr-un ambalaj tineresc. Chit ca i-am mai vazut, mi s-a parut o trupa de deschidere potrivita, ce a nuantat identitatea muzicala a orasului nostru.
Dupa un recital de o ora, a urmat Arc Gotic, un cvartet timisorean format in toamna anului 1992, pioneri ai curentului post-punk autohton. Cu 4 albume la activ si numeroase aparitii live alaturi de trupe din aceeasi bransa, Arc Gotic si-a pastrat eleganta si simplitatea, oferind celor prezenti un spectacol nemaipomenit. Adoptand o atitudine sobra si sumbra, artistii au lasat instrumentele sa vorbeasca, cuvintele fiind de prisos. Am remarcat si prezenta unui public matur, semn ca Arc Gotic au fani fideli. Piese ca “The Madman’s Tale”sau “Drowning Lady” a antrenat melancolicul din fiecare, vocea de bariton a lui Ciprian mulandu-se perfect pe langa chitara rece si basul greoi. Un instrument diferit a fost vioara, ce oferea o sensibilitate aparte intregului sunet. Nu a lipsit nici “Shadowplay”, un cover Joy Division perfect executat, ce suna diferit, dar inspira aceeasi senzatie. Publicul a fost extrem de receptiv, dand dovada de eleganta atat in atitudine, cat si la dans. Recunosc, a fost o priveliste draga mie, consumatoare inraita de post-punk si alte sunete lugubre. Acestia si-au incheiat concertul cu “A Portrait of a Pale Lass”, o bijuterie compozitionala. As zice ca Arc Gotic au fost… Verlaine scriind pe strazile din Cluj Napoca, varianta muzicala.
O.Children au fost anuntati si asteptati cu mare patima, cei patru britanici cucerind publicul cu primul lor single, lansat in 2009. Ei nu sunt numai apreciati de catre ascultatorii de post-punk revival din Cluj Napoca, ci si sustinuti – dovada fiind lumea ce astepta in fata scenei cu mult timp inainte ca ei sa inceapa. Cine au fost O.Children in seara de 16 noiembrie? 4 tineri in Doc Martens, geci de piele si jeans, ce ne-au cam dat de inteles ca urmeaza sa pacatuiasca si sa creeze o furtuna. Din clipa in care au urcat pe scena, toata lumea s-a ridicat si a aplaudat, dupa care solistul Tobi O’Kandi le-a promis tuturor o seara de neuitat (si noi nu ne-am indoit de cuvintele sale). Dupa primele acorduri din ”Malo”, intreaga sala a intrat intr-un ritm frantic, toata lumea dansa si canta cu mainile in aer. A existat o permanenta comunicare cu publicul, se vedea ca englezii erau in elementul lor, toate aceste detalii ducand la crearea unei atmosfere incinse pe un fundal noir. O.Children ne-au incantat cu piese de pe toate materialele lor discografice, inclusiv binecunoscutele “Dead Disco Dancer”, “Ruins”, “Chimera” sau “Heels”. Preferata mea a fost “Lily’s Man”, ce a sunat complet diferit fata de varianta de pe album – a fost mult mai energica si agresiva, provocand la un dans salbatic primele randuri. Tobi era o prezenta impunatoare (si nu numai datorita inaltimii sale), dand dovada de o carisma ce n-o puteai ignora, Gauthier Ajarrista (chitara) parea rupt dintr-o trupa alterativ rock de pe la inceputul anilor ’90, Harry James (bass) era o veritabila personificare a spiritului boem englez iar Andi Sleath (tobe) aproviziona intreaga trupa cu energie electrifianta, tocmai din spate. A fost un amalgam mult prea bun, nu ne mai saturam de ei, bis-ul a fost obligatoriu si delirul a fost total. Dupa acest concert, am ajuns sa-i ascult altfel, impactul unui concert live dovedindu-se inca o data inegalabil cu cel al materialelor inregistrate.
Seara de 16 noiembrie a marcat un alt eveniment The Shelter Agency si Gambrinus Pub, un eveniment mai mult decat reusit, unul dintre cele mai gratioase si totodata incendiare momente din istoria celor doi colaboratori. Este abia mijlocul lui noiembrie, dar sa stiti, Cluj Life este cu ochii pe voi!
Corina Stef
Galerie foto:
Din păcate galeria foto nu mai poate fi afișată aici. Îti recomandăm să o cauți pe Flickr