Despre locul artei în spațiul public din Cluj, un subiect pe cale de dispariție

Centrul Cultural German din Cluj a găzduit la începutul lunii martie o dezbatere cu tema „Locul artei în spațiul public”, un subiect complex și sensibil care i-a adus la aceeași masă pe reprezentanți ai artiștilor, autorități locale și reprezentanți ai societății civile. S-au discutat exemple de bună practică, s-a vorbit despre reprezentarea actuală a artei în spațiul public, dar și despre așteptări și posibile evoluții ale cadrului de autorizare a artei în spațiul public.

Întâlnirea a avut loc într-o perioadă în care societatea civilă dezbate aprins situația grupului statuar „Școala Ardeleană” și a bustului savantului Emil Racoviță de pe strada Mihail Kogălniceanu.

Cine este proprietarul spațiului public și cum se decide tipul de artă permisă în spațiul public au fost două dintre întrebările importante ridicate pe parcursul discuției propuse de Centrul Cultural German din Cluj. Astfel de dezbateri sunt necesare cu atât mai mult cu cât numeroase proiecte de artă în spațiul public primesc aviz negativ din partea comisiilor de specialitate fără prea multe explicații. Este evident, însă, că nostalgia și gustul personal stau la baza multor decizii și inclusiv la baza multor păreri exprimate de opinia publică.

Au vorbit din partea artiștilor, Kero și Ocu, doi dintre autorii celor mai cunoscute proiecte de artă stradală din Cluj și din țară, din partea Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice au fost prezenți Virgil Pop, Victor Cubleșan și Eugen Pănescu, iar din partea Direcției Evenimente Publice a Primăriei Cluj-Napoca a participat la dezbatere Călin Forna. Alți participanți care au avut mesaje clare de-a lungul dezbaterii au fost Andi Daiszler, organizator al festivalului Lights ON România și inițiator a mai multor proiecte în spațiul public, și Rarița Zbranca, director de programe la Centrul Cultural Clujean.

„Nu vrem să pictăm pe clădirile cu încărcătură istorică. Dar sunt multe locuri în zona protejată care au potențial ca prin proiecte artistice să fie mai vizibile”, au transmis Kero și Ocu, artiști implicați în proiecte de artă stradală în Cluj precum Tramvaiele colorate, Artă în curtea școlii sau „Apropiaţi. Spargem zidurile”.

La rândul lui, organizatorul festivalului Lights ON România, Andi Daiszler a relatat experiențele pe care le-a avut de-a lungul anilor cu Primăria Cluj-Napoca în termeni de obținere a autorizațiilor pentru proiectele asociației lui și obstacolele care au intervenit când s-a aflat în fața anumitor comisii de autorizare. “Mi-aș dori să văd mult mai mulți oameni de specialitate în instituțiile decizionale cu care să pot purta un dialog despre semnificația artei în spațiul public și despre ce beneficii aduce”, a spus Andi Daiszler.

Prima constatare a participanților la discuție a fost că, în acest moment, Clujul se confruntă cu un spațiu public sufocat.

„Este bine că piețele principale din oraș sunt modernizate, este bine că avem festivaluri pe care nu le aveam în trecut, dar orașul trebuie să se îndrepte spre o altă direcție. Cred că trebuie discutat la nivelul unei comisii formate din curatori, nu doar din arhitecți și urbaniști despre ce se întâmplă în spațiul nostru public vizavi de proiectele artistice. În acest moment mall-urile sunt cele mai vizitate spații publice din Cluj, ceea ce mulțumește investitorii, dar nu comunitatea noastră, a celor care ne dorim și altceva pentru oraș”, a spus Rarița Zbranca.

O întâlnire similară ca cea organizată de Centrul Cultural German din Cluj a avut loc în urmă cu doi ani, propusă la acea dată de Institutul Francez din România, în cadrul căreia au fost lansate mai multe propuneri care să vină în sprijinul artiștilor, dar care au rămas la stadiul de idei. La fel ca atunci și acum a fost lansată ideea unei comisii care să integreze multiple perspective, inclusiv ale artiștilor sau ale curatorilor și să satisfacă diverse interese.

Importanța deciziilor argumentate

Cert este că orice decizie a unei comisii de specialitate nu ar trebui să se bazeze pe preferințele și gustul personal ale unui anumit membru, ci o comisie are datoria de a argumenta decizia în cauză.

„Știm cine decide, scrie în lege cine decide, de aceea cea mai importantă întrebare se referă la modul cum se decide. Nu putem să analizăm un proiect, oricare ar fi el și să ne întrebăm de fiecare dată care e rolul orașului, care e rolul istoriei, al instituțiilor, al democrației. Nu avem timp pentru asta. E greșit și periculos să facem asta. Să ne concentrăm asupra a ceea ce putem schimba, nu asupra procedurilor instituționale, sau cum să reinventăm sistemul decizional. Ar trebui văzut cum putem comunica și cum putem ridica nivelul proiectelor de artă în spațiul public în așa fel încât să devină atractive pentru turiști, înainte de a ne invada de statui din bronz, cum vedem deja în atât de multe orașe”, a explicat arhitectul Eugen Pănescu.

Cea mai bună dovadă a vitalității sociale este să ai oameni care aduc argumente pentru sau împotrivă, iar Clujul are astfel de oameni, mai consideră Eugen Pănescu. „Misiunea ONG-urilor culturale, sau a locuitorilor, în general, este de a ridica întrebări care pot duce la discuții și explicații argumentate din partea factorilor de decizie”, a spus arhitectul.

Reprezentantul Primăriei Cluj-Napoca, Călin Forna, a vorbit, la rândul lui, despre căile de finanțare pe care municipalitatea le pune la dispoziția artiștilor și despre progresele făcute în ultimii ani pentru alocarea de spații destinate artei stradale în special.

„Orice proiect necesită aprobare, iar dacă acesta se regăsește în zona construită protejată a orașului, atunci aprobarea trebuie dată de Comisia Zonală a Monumentelor Istorice, o entitate separată de Primăria Cluj-Napoca, care pot avea o perspectivă diferită față de cea a Primăriei”, a spus Călin Forna.

În timpul discuției s-a lansat inclusiv ideea ca bugetul dedicat proiectelor culturale să fie divizat pe anumite categorii specifice.

Subiect pe cale de dispariție

„Clujul a fost și este cunoscut internațional pentru anumite proiecte artistice, dar niciunde nu existăm pe harta proiectelor de artă în spațiul public. Ar trebui să ne gândim împreună cum arta în spațiul public poate ajunge din urmă alte arte pentru care suntem astăzi recunoscuți. Dacă acest subiect nu este dezbătut, va dispărea. Fabrica de Pensule a fost susținută de autoritățile publice la câțiva ani după ce a devenit cunoscută în toată lumea. Ar trebui să învățăm din această lecție și să susținem arta în spațiul public fără a aștepta ani la rând până când cineva ne recunoaște”, a mai spus Eugen Pănescu.

Invitat special la dezbatere a fost Kay von Keitz, membru al Comisiei de Cultură a orașului Köln, oraș înfrățit cu municipiul Cluj-Napoca. El a menționat că multe orașe europene precum Zurich, Munich sau Düsseldorf au apelat la soluția de a aloca o anumită parte din bugetele sectorului cultural, exclusiv, doar proiectelor de artă în spațiul public.

Pe de altă parte, specialiștii din partea Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice și-au concentrat discursul asupra datoriei de a proteja orașul din punct de vedere istoric, datorie pe care alții o contestă fără a se gândi la spațiul orașului ca la un context.

„Diferența majoră dintre un tablou dintr-o galerie sau dintr-un muzeu și arta din spațiul public al orașului constă în tipul de ancadrament. În acest caz se schimbă total contextul în care plasezi lucrarea de artă, fie ea o sculptură, o pictură murală sau un performance. Comisia noastră are obligația de a conserva patrimoniul și discuțiile vor fi întotdeauna despre ce permiți și ce nu permiți să se întâmple. Totodată avem datoria de a proteja, dar și de a adapta orașul la noile realități, ceea ce este o misiune foarte complicată. Cu toate acestea, avem și exemple de proiecte pe care le-am aprobat în zona istorică, cel de artă stradală la începutul străzii Constanța, pe un zid aparținând Eparhiei Reformate din Ardeal”, au precizat Virgil Pop și Victor Cubleșan.

După mai bine de trei ore de dezbatere, concluziile s-au lăsat așteptate, urmând ca acestea să fie exprimate în viitoarele întâlniri.