Sâmbătă a avut loc cea de-a zecea ediție TEDxEroilor, iar X a însemnat mai mult decât un număr, fiind elementul în jurul căreia a gravitat evenimentul. The power of X a fost tema comună pe care speakerii au abordat-o pe scenă, raportându-se la povești de viață total diferite. Am fost și noi, am ciulit urechile, iar acum o să vă împărtășim ideile cu care am rămas în urma evenimentului.
La ora 10 s-a dat startul și o să recunosc faptul că m-am întins cam mult la cafeaua de la Captain Bean, ba mai mult, am făcut și o vizită pe la fiecare stand prezent în lobby – judecând după numărul mare de participanți care încă mișunau prin jur mi-ai zis că sigur nu a început evenimentul încă. Și uite așa am ratat primul speech, cel al lui Psihotrop. Am apucat să îi aud doar ultimele versuri, căci discursul său a fost construit în rime, iar apoi, Andi Daiszler, gazda evenimentului, ne-a făcut introducerea pentru cel de-al doilea speaker – Eduard Enache. Descrierea sa cu siguranță i-ar face măcar pe câțiva să ridice din sprâncene și să se întrebe cum a ajuns un român să petreacă o zi în același studio cu Maroon 5. O fi având pile, credeți? Nici pe departe. De fapt, ne-a mărturisit că atunci când a fost invitat ca speaker, nu considera că a făcut ceva neobișnuit, însă a ales să ne povestească traiectoria lui și să ne spună care este pentru el puterea X. Pornind de jos, ca un elev dintr-o localitate mică ce era hărțuit de colegi, a continuat să aspire la mai mult, ajungând până în punctul în care iluzia faimei din social media a început să îi creeze probleme pe plan emoțional. A realizat, astfel, că nu prin acele like-uri va rămâne în mintea societății, ci prin acțiunile mici pe care le face în comunitate, comparând omul cu un melc. Precum un melc, adunăm zilnic noi experiențe și le purtăm cu noi în spate dea lungul vieții. Diferența dintre noi și un melc, spunea Eduard, este că putem alege ce fel de urmă lăsăm.
Au urmat pe scenă Anna Geica, reprezentant Invictus, ce ne-a provocat să facem un exercițiu de imaginație. Mai exact, să ne punem pentru câteva secunde în pielea unui soldat, încercând să conștientizăm dificultățile cu care acesta are de-a face zilnic – de la temperaturi extreme până la greutatea echipamentului. Apoi, i s-a alăturat Cătălin Olteanu, un om care părea simplu la prima vedere, dar care ne-a lăsați amuțiți povestindu-ne despre momentul în care în timp ce se afla într-o misiune în 2011 și încerca să se asigure de siguranța echipei sale, o bombă a explodat chiar lângă el, provocându-i răni în zona capului. După o perioadă de spitalizare și-a revenit și participă cu mândrie la Invictus Games, competiția internațională adresată militarilor răniți. A părăsit scena cu același spirit de luptător, rostind Go Invictus.
Mereu e momentul potrivit pentru muzică, iar Dj Shiver o știe foarte bine, așa că ne-a adus un mic moment muzical pe scenă. La mixer a stat chiar una dintre participantele la școala gratuită de DJs pe care construit-o și la care a fost profesor alături de alți 7 oameni doritori de o schimbare. Școala s-a născut din nevoia de cultură și mai ales din lipsa unor astfel de școli creative. Ca să nu credem că vorbește nefondat despre această nevoie, a căutate câteva statistici despre importanța pe care tinerii o acordă creativității. Puțin contrariat de rezultate pe care le-a găsit, a făcut și el o cercetare pe Facebook printr-ul simplu poll. Partea comică, dar și îngrijorătoare este că rezultatele obținute pe Facebook au fost identice cu cele pe care studiul realizat de specialiști le prezenta. Din 500 de tineri înscriși, au fost selectați 30 care să beneficieze de cazare în Cluj și încă 10 care locuiau în Cluj. S-au pus pe treabă, dar încă din prima zi au realizat că pe lângă muzică e necesar să îi mai ajute la ceva pe tineri – gestionarea emoțiilor, realizând cât de necesară ar fi o astfel de “materie” în școli. După ce ne-a vorbit plin de entuziasm, l-a invitat pe scenă pe unul din elevii săi, pe nume Albert Tudor Nicolae – rețineți, căci sigur veți mai auzi de el. Carismatic încă de la primul cuvânt, Albert ne-a făcut să râdem în hohote. Ne-a povestit și cum în prima zi la școala de DJ, Dj Shiver i-a spus direct că nu este sigur dacă va avea o carieră ca DJ (foarte încurajator din partea unui profesor, după cum glumea el), dar cu siguranță va avea un viitor pe scenă. Sâmbătă a fost doar începutul, după părerea mea.
De la muzică am trecut la o altă artă, urcând pe scenă Zolee, un artist ce realizează space-painting de peste 10 ani. Am avut ocazia să vedem live cum cu câteva spray-uri și multă ingeniozitate poți crea o imagine incredibilă. Mai apoi, Ioana Tănase ne-a vorbit despre plastic și despre cum putem reduce din consumul acestuia. Am aflat că oar o parte foarte mică din gunoiul produs (între 5-10%) în România ajunge să fie reciclat. Restul? O parte este incinerat, iar o parte ajunge în mare. Fiecare persoană aruncă anual aproximativ o jumătate de kilogram de plastic ce ajunge în mare (pare de necrezut, dar dacă te gândești la mormanul de sticle purtat de râuri odată cu topirea zăpezilor, devine chiar credibil). Acesta nu dispare de tot niciodată, ci se descompune treptat în bucăți mai mici, ajungând până la microplastic, ce este înghițit de animalele marine, ajungând apoi la noi în farfurie. Ah și un lucru chiar mai surprinzător este că acele pungi verzi cunoscute ca bio-degradabile, pe care le cumpărăm cu încredere, nu sunt chiar atât de degradabile pe cât am fi tentați să credem, ele se descompun doar în anumite condiții. Soluția pe care o putem aplica pentru a putea produce o schimbare este să ne asumăm înlocuirea produselor din plastic de unică folosință cu produse reutilizabile. Schimbările pe care le poți faci sunt mici, dar sunt câteva picături care adunate construiesc un ocean – unul curat sperăm.
Despre schimbări ne-a vorbit și Cori Grămescu, asigurându-ne că stăpânim bine conceptele cu care operăm zilnic când vine vorba de un stil de viață sănătos. Ne-a explicat încă de la început că nu suntem învățați diferența dintre confort și grijă – confortul înseamnă plăcere, în timp ce grija nu implică numai lucruri ce aduc plăcere imediată, ci responsabilitatea pe termen lung de a asigura o stare de bine. Ea consideră sportul și grija ca fiind un laborator pentru a ne fi mai bine. Dacă standardele noastre cu privire la propriul corp au ca punct de plecare moda, apare o mare problemă – moda se schimbă continuu, iar tu nu poți să îți ajustezi corpul la noile trenduri. Grija înseamnă a te descoperi și a face uneori lucruri care nu sunt tocmai plăcute – nu te trezești niciodată și spui “ce aș face niște febră musculară!”. Un stil de viață sănătos, din perspectiva ei, implică responsabilitate, asumare și mai ales amânarea satisfacției imediate. Întrebările pe care le pune clientelor înainte de antrenament și pe care ne sugerează să ni le punem mai des sunt Cum te simți? și De ce vreau să fiu cum vreau să fiu?.
Sesiunea fost încheiată cu un moment muzical semnat Free 2 Flow, ce ne-au vrăjit cu sunete armonioase folosind instrumente neobișnuite. Mai apoi, pe scenă a urcat Alexa Valianatos, care ne-a vorbit despre impactul pozitiv din punct de vedere emoțional pe care l-a avut alegerea de a-și schimba sexul, dar și dificultățile cu care comunitatea LGBT se confruntă. Chiar ea a fost concediată în urma alegerii pe care a făcut-o și este pusă deseori în situația de a explica oamenilor de ce a ales acest lucru. Îndemnul pe care aceasta ni l-a făcut a fost să întrebăm frumos atunci când nu înțelegem un lucru și nu să ne avântăm în a pune etichete. În aceeași notă, de luptă pentru a fi fericit, Dana Nălbaru ne-a spus că “societatea suferă de o mutilare emoțională ce ne face nefericiți” și fiecare merită să aibă parte de fericire. Din experiența ei, nu este întotdeauna necesar să știi exact ce vrei, ci este suficient să știi ce nu mai vrei, iar eliminând elementele toxice din viața ta, să apară tot mai multe lucruri frumoase.
Un moment așteptat de mulți a fost acela când Ion Aion a urcat pe scenă. În lobby existau mai multe cărți pe care doritorii le puteau achiziționa, printre care și “Spovedania unui preot ateu”, carte care l-a făcut cunoscut. Ion Aion a renunțat la a sluji biserica, dar nu a renunțat la a împărtăși oamenilor perspective asupra vieții. Sfatul pe care îl dă multora, deși majoritatea aleg să facă invers, este “Privește spre tine, nu spre alții”. Împletind seriozitatea discursului cu umor și exemplificări ce întăreau argumentele, Ion Aion a fascinat publicul. Printre altele, ne-a vorbit despre cum strămoșii noștri aveau acțiuni practice, bazate pe nevoile lor. Concursul de aruncat sulița avea rost, căci pe atunci era avantajos să stăpânești astfel de abilități. Spre deosebire de aceștia, ce își explicau fenomenele din jur în funcție de cunoștințele avute, dându-le un sens, societățile actuale profund religioase nu mai caută răspunsuri, ci le conservă și încearcă să le impună, spunea Ion Aion. Credința, din punctul său de vedere, are, în primul rând, o valoare socială.
Ultima sesiune a început cu Mugur Pop, speakerul care mi-a rămas cel mai tare în memorie și nu pentru discursul său, ci pentru felul prietenos, lipsit de orice urmă de rigiditate, cu care a vorbit cu noi. Momentul a fost atât de personal încât nu s-a rezumat la a ne îndemna înspre a face mai mult bine în jurul nostru, ci a arătat spre un participant și l-a întrebat exact ce ar face. Așa a ajuns să ne explice că nu e bine să încerci să faci un lucru, ci să te programezi să îl faci. Din punctul lui de vedere, boala lumii este nepăsarea, iar a face ce îți place înseamnă că vei da maximul tău potențial. “Nebunia pe lumea asta e să faci ce vrei când toată lumea face ce trebuie” ne-a spus, iar la final ne-a propus ca X-ul să fie un factor de multiplicare a ideilor bune și a aplicării lor.
După Mugur Pop, pe scenă a urcat Mihai Stescu, ce ne-a împărtășit dificultățile prin care el și soția sa au trecut începând cu momentul în care fiul lor, David, a fost diagnosticat cu autism. După ani întregi de terapie și costuri lunare de trei ori mai mari decât salariile celor doi, David a progresat mult, învățând să vorbească. Am avut ocazia să îl cunoaștem, acesta urcând pe scenă pentru a ne vorbi despre cele două pasiuni ale sale, călătoriile și fotografia. Ne-a povestit cum prima sa călătorie a fost în Veneția și cum a reușit deja să viziteze 20 de țări, iar în fiecare loc în care călătorește imortalizează momentul prin fotografii ca apoi să le posteze într-un #jurnaldefotograf. A fost foarte fericit să ne spună că unii fotografi profesioniști i-au spus că face o treabă bună și să nu credeți că au spus-o din politețe. Pe ecran erau proiectate fotografii realizate de David și erau demne de o expoziție. Bucuria cu care ne-a împărtășit experiențele sale, precum și puterea cu care părinții săi lupta pentru a-l susține, a trezit admirația tuturor participanților. Pe lângă aplauze furtunoase, se împărțeau șervețele prin public, căci mulți dintre noi nu ne-am putut stăpâni lacrimile.
Odată apărut următorul speaker, Dite Dinesz, am crezut că atmosfera plină de emoții se va mai diminua. Iarăși m-am înșelat. Ea ne-a vorbit despre experiențele avute în timp ce documenta seria “Izolați în România”, ce abordează povești de viață ale unor oameni izolați în munți. Puterea sa X este dincolo de rațiune și o ajută să găsească poveștile documentate, căci unele lucruri sunt dincolo de simțurile firești, spune ea. După ce ne-a prezentat contextul în care își desfășoară activitatea, ne-a arătat și câteva cadre cu oamenii întâlniți în vârf de munte. A fost impresionată de omenia cu care era mereu primită, dar și de înțelepciunea de care dădeau dovadă, deși nu au cărți și nici televizor. Privind doar pentru câteva minute scene cu ei, ne-am dat seama de ce era fascinată de autenticitatea acelor oameni simpli, care își încheie discuțiile cu “Doamne mulțam” și nu uită să spună “Doamne iartă-mă”. Din nou, atmosfera a devenit foarte încărcată de sentimente, lăsându-ne mirați în fața imaginilor.
Ultimul speaker a fost Mihaela Noroc, realizatoarea proiectului “The Atlas of Beauty”, ce a pus în discuție conceptul de frumusețe. Un scurt exercițiu pe care îl poate face oricine e să caute pe Google cuvântul “frumusețe” și va observa că imaginile rezultate au același pattern, ori, frumusețea adevărată, din perspectiva unui fotograf ce a surprins peste 2000 de femei, este dată de tot ce avem mai frumos în noi – poate fi vorba de iubirea de mamă, sau de puterea de a lupta pentru ceea ce credem.
Astfel, după ce Mihaela ne-a îndemnat să ne căutăm frumusețea interioară și nu pe cea convențională, Andi a urcat pe scenă pentru a ne spune cuvintele de încheiere. În loc să fie vorba de un clasic mulțumesc și un salut prietenesc într-o atmosferă liniștită, Andi și-a făcut ieșirea pe ritmurile energice ale celor de la AC/DC lansându-ne o ultimă provocare pentru ziua respectivă. Mizând pe conceptele de educare și responsabilitate și pe posibilitatea de a ne dezvolta puterea X, fiecare participant a primit în dar un puiet de brad, pentru care a devenit responsabil. Acesta va putea fi plantat în sol doar peste 6 luni, timp în care va trebui îngrijit într-un ghiveci, așa că, la toamnă suntem curioși să vă vedem brăduții.
Per total, TEDxEroilor – The Power of X a fost un eveniment mult mai apropiat de public decât mă așteptam. Interacțiunea directă a speakerilor, dar și poveștile pe care aceștia le-au împărtășit au amplificat atenția și implicarea noastră, a celor aflați pe scaune.
Ție cum ți s-a părut TEDxEroilor – The Power of X?
