V-am anunțat deja cu mare entuziasm că în sfârșit a venit momentul să mutăm jazz-ul în parc. După o gală de deschidere care ne-a ridicat în picioare și nu ne-a mai putut așeza jos până la final, după 6 zile de concerte unul mai melodios ca altul în curtea Muzeului de Artă (ce-i drept, au fost doar 5, ultimul s-a mutat în Form Space pentru că Jazz in the Park are un nou slogan anul acesta, #niciozifaraploaie, și ploua torențial), după 3 zile de competiții muzicale, o zi la Pata Rât, zeci de oamenii care au dansat fericiți, a venit și timpul să revenim în locația pe care o iubim cel mai mult: Parcul Central.
Știm bine însă că după muzică și țopăit vi se face foame, așa că noi am dat deja o tură de parc și astăzi vă recomandăm 5 food truck-uri de neratat la Jazz in the Park 2018. Sunt peste 20 de vendori la Food Garden, sigur vă potoliți foamea indiferent pe care îl alegeți, dar mie îmi place tare mult mâncarea celor despre care urmează să vă povestesc și ar fi păcat să nu încercați și voi.
Încep cu celebrele costițe de la Food Squad, credeți-mă că nu degeaba le spune Lord of the Ribs. Oricum, eu cred că e aproape imposibil să treci pe lângă food truck-ul lor și să nu cazi ispită acelor minunății atât de frumos rumenite. Și secretul (nu că l-am putea intui noi, dar ne dăm cu părerea) stă cel mai probabil în combinație dintre sosul de turmeric, porumb, roșii uscate, rucola și oțet balsamic. Să nu mai spunem că bruschetele stropite ușor cu pesto de pătrunjel și busuioc vă vor face să vă întrebați cu ce fel de costițe v-ați mulțumit până să le întâlniți pe acestea. Nu degeaba tot strig eu ”do not settle!” Au adus și Transylvanian Porchetta dacă nu poftiți costițe, dar ați fi nebuni să nu o faceți. A se vedea fotografia de mai jos.
Don Codleone de la The Codfather este îndrăgostit până peste cap de Cluj și nu a putut să mai aștepte până la cea mai mare ediție de Street Food Festival din Romania, așa că au venit și la Jazz in The Park! Cu tot cu bunătățile lor. Sunt pentru prima dată în oraș, dar am observat că deja s-au făcut confortabili, iar publicul i-a primit cu brațele deschise. Nici n-are cum să nu ți se facă poftă de hamsiile acelea pane cu sos de usturoi verde, că doar înainte de toată mișcarea aceasta de street food și înainte să iasă toți în stradă cu mâncarea pe care o prepară, cei cu hamsiile erau deja acolo. De ceva vreme deja. Ei le spun Goodfellas, voi puteți să le spuneți și ”o porție de hamsii, vă rog”, că se înțelege despre ce e vorba.
Bineînțeles că nu trece Jazz in the Park fără să încercăm ceva nou, așa că de data aceasta ținta noastră a fost Bao Van. Și am țintit bine. Îi mai văzusem pe băieți și la Sports Festival, dar nu eram pe mod aventură, așa că nu ne-am oprit la ei. De data aceasta, când am trecut pe acolo și am văzut burgerul taiwanez, am zis yolo și l-am comandat. Știu că e greu să încerci ceva care vine dintr-o bucătărie atât de îndepărtată de a noastră, și mai ales burger. Îți dorești ca burgerul pe care-l primești să fie cel mai bun, cel mai delicios, cel mai frumos – și a fost. Am optat pentru Classic Bao, fiind vorba despre prima interacțiune. Din ce m-am prins eu, era vorba despre un mix din carne de porc fiartă, castraveți murați, un pic de coriandru. Am fost plăcut surprinsă, chifla (care e foarte importantă pentru mine în ecuația dată) a fost foarte bună și probabil de asta am fost de-a lor încă de la prima îmbucătură.
De fiecare dată când vine vorba de adunare în aer liber și Street Food, recunosc că prima oprire o fac la Cimbru. Din simplul motiv că e preferatul meu (și al întregii echipe, de fapt). Suntem cu toții #fanidemici. După absolvirea școlii culinare, Nicolae Craciun (sau Chef Nicu pentru cei care îl știu astfel) a decis să călătorească pentru a dobândi cât mai multă experiența. După câțiva ani petrecuți în Bulgaria, Qatar și Statele Unite, a decis să se întoarcă acasă, unde a gândit un concept care reflectă personalitatea, călătoriile și identitatea sa culinară. În acel moment s-a născut Cimbru. Nouă ne-a povestit mai multe despre asta la un moment dat în articolul de aici. Vă poate povesti și vouă dacă-l vizitați în parc. Iar preparatele sale pe bază de carne fragedă de vită vorbesc pentru ele, nu știu ce le face și cum le face, nici nu m-am interesat sincer, pentru că și dacă mi-ar da rețeta, tot nu mi-ar ieși în 100 de ani cum îi ies lui. Jos pălăria, Cimbru.
Chiar dacă acum ne putem bucura de clătitele de La Nu Știu Cine de fiecare dată când poftim pentru că au o locație fixă în Piața Muzeului, parcă nimic nu se compară cu plimbatul prin parc și savuratul unui Rafaello sau Van Gogh. Mai ales că nu se poate, nu se poate efectiv să nu vi se facă poftă de dulce după un concert și o porție delicioasă de … (a se introduce orice preparat de mai sus). Unii sunt în stare să plângă dacă nu le pică urgent ceva dulce în mână. Eu, de exemplu. Inspirată de rețete franțuzești delicioase, povestea clătităriei La Nu Știu Cine îi are în spate pe doi absolvenți ai Universității de Artă și Design, care au hotărât în 2015 să-și pună talentul artistic în slujba gastronomiei stradale și așa a prins contur o galerie savuroasă de clătite dedicate unor pictori celebri.
Ei, unde faci prima oprire culinară? Ne vedem în parc! Ne vedem la Jazz in the Park!